Episodul 18 – Papa Inocențiu I – contemporan cu „episcopul dacilor”, Sf. Niceta de Remesiana
În cei 16 ani cât a fost papă (401-417), Inocențiu I s-a confruntat cu mari probleme, atât în interiorul cât și în afara Bisericii. Când, în anul 403, Ioan Gură de Aur, surghiunit din scaunul patriarhal al Constantinopolului, i-a cerut ajutor, Inocențiu a intervenit cu energie la Curtea imperială pentru repunerea lui în funcție. Peste doi ani, când Crisostomul a fost din nou exilat, Ioan Casian, clericul originar din Tomis, a mijlocit pe lângă papă pentru drepturile patriarhului de Constantinopol.
În timpul acestui Pontif, în părțile sud-vestice ale României de astăzi și-a desfășurat activitatea misionară Sfântul Niceta de Remesiana, „episcopul dacilor”. Niceta a fost mereu în strânsă legătură cu centrul creștinismului, Roma, unde a călătorit în anii 367, 398 şi 402. Opera teologică a lui Niceta, scrisă în limba latină: Te Deum, Libelli instructionis, De vigiliis servorum Dei, De psalmodie bono, De diversis appelationibus ne arată fără echivoc originile creștinismului românesc.
Inocențiu I l-a condamnat cu hotărâre pe Pelagius și erezia promovată de acesta – pelagianismul – care minimaliza rolul harului în lucrarea mântuirii. Intervenția hotărâtă a lui Inocențiu I în această dispută îl va face pe marele Augustin, episcop de Hippona să scrie: „Roma locuta, cusa finita est”. („Roma s-a pronunțat, cauza este închisă”). Pe fundalul acestor evenimente religioase, în anul 410 vizigoții lui Alaric ocupă și pradă „Cetatea eternă”. Romanii, părăsiți deja de împărat încă din 330, când s-a stabilit la Constantinopol, își vor îndrepta tot mai rugător privirile spre Pontifex Maximus al creștinilor.
Text: Paroh – Mons. Ieronim IACOB
<-- Episodul 17Episodul 19 –>
