Istoric
Bazilica cu hramul „Sfântul Anton de Padova” a fost zidită în anul 1938, în timpul pontificatului Sanctității Sale Papa Pius al XI-lea (1922-1939), în zilele Regelui Carol al II-lea al României (1930-1940), fiind Păstor al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București Arhiepiscop – Mitropolit Alexandru Theodor Cisar (1925-1949), prin strădania Prea Cucerniciei Sale Pr. Emanoil Kreis, paroh de Constanța (1935-1951), ajutat de Comitetul bisericesc, după planurile arhitectului Romano de Simon (1900-1981), cu contribuția generoasă a enoriașilor, binefăcătorilor de orice religie precum și a unor instituții și întreprinderi din Constanța și din alte localități ale Dobrogei.
Monument de arhitectură: III / nr. 2219, Ord. 43 / 17.03.1955
Cod monument: CT-II-m-A-02846
Arhitect: Romano de Simon (1900-1981).
Stil: romanic (sec. al XIII-lea), specific bisericilor din nordul Italiei, din cărămidă aparentă (exterior și interior), cu acoperiș din olane turcești, la început, acum țiglă.
Dimensiuni: lungime: 25 m; lățime:14 m; înălțime:16 m; campanila (turnul), înălțime: 32 m; absida bisericii, la interior: 7 m; rozasa (rozeta), diametru: 5 m.
Bazilica are trei navate, cu empore pe navele laterale; pe crucieră se ridică cupola, hexagonală la exterior, cu interiorul circular având un diametru de 7 m.
Ctitorul
Pr. Emanoil Kreis (1894-1964), paroh de Constanța (1935-1951)
S-a născut la 31 august 1894, la Karamurat (Mihail Kogălniceanu), jud. Constanța, dintr-o familie de gospodari catolici de etnie germană. A studiat în Seminarul arhiepiscopal București și la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde a fost sfințit preot, la 19 aprilie 1919. A fost vicar și paroh, profesor și director de liceu, slujind o vreme și în curia Arhiepiscopiei Romano-Catolice București. În vara anului 1935 a fost numit paroh și decan (protopop) de Constanța, misiune pe care a împlinit-o până în noiembrie 1951. A murit la Craiova, în timpul activității, la 4 iunie 1964 și a fost înhumat în cimitirul catolic din localitate.
CRONOLOGIE (1935 – 2013):
1935 – este numit paroh de Constanța Pr. Emanoil Kreis (1935-1951), ctitorul actualei bazilici romano-catolice din anticul Tomis.
1935, august 9 – se alege Patronul noii biserici: „Sfântul Anton de Padova”.
1936-1937 – se strâng fonduri pentru construirea bisericii; se caută un nou amplasament (idee la care se va renunța); se duc tratative cu mai mulți arhitecți renumiți, pentru întocmirea planurilor.
1938, aprilie-decembrie – se demolează vechea biserică (construită în anul 1886 și mărită în 1898, pe locul primei capele care data din 1869) și se construiește actuala bazilică.
1938, iunie 19 – I.P.S. Alexandru Theodor Cisar, Arhiepiscop – Mitropolit de București, împreună cu un sobor de preoți, cu mare solemnitate sfințește piatra fundamentală a bisericii.
1938, advent / după 12 decembrie – după o sfințire simplă (biserica nu avea încă pardoseală, altare fixe și mobilier adecvat), se celebrează prima Sfântă Liturghie în noul lăcaș.
1939 – continuă lucrările de dotare și mobilare a bisericii: se execută altarele, ferestrele, pavimentul etc.
1940 – pe fondul crizei mondiale provocate de război și din cauza datoriilor acumulate, proiectul nu poate fi finalizat în totalitate.
1944, septembrie 1 – trupele sovietice ocupă cartierul „Ovidiu”; începând din 20 septembrie accesul catolicilor în Bazilica „Sfântul Anton” este interzis; în următorii ani biserica va fi vandalizată, majoritatea obiectelor sacre fiind distruse sau dispărând fără urmă.
1947, după 7 octombrie – catolicii reintră în posesia bisericii, după aprobarea dată de Biroul de Rechiziții al Primăriei Constanța și avizul comandantului trupelor sovietice de ocupație.
1950-1951 – cu fonduri modeste de la stat, obținute cu mare dificultate, aproape de încheierea exercițiului bugetar, Pr. Emanoil Kreis face câteva reparații de urgență.
1951 nov. 25–1955 mai 29 – Bazilica se află din nou în părăsire. Numărul mic al enoriașilor rămași după repatrierea etnicilor germani, refuzul statului de a oferi ajutoarele necesare refacerii, sărăcirea populației și represiunea regimului comunist, aflată la apogeu, fac imposibilă continuarea reparațiilor.
1955 mai 29-august 14 – curățirea generală a lăcașului și reparații urgente, făcute mai ales cu muncă voluntară, prin grija Pr. paroh Emil Hausotter. Pe 15 august se celebrează din nou în Bazilică, după o întrerupere aproape 11 ani.
1956 și anii următori – continuă reparațiile, lucrările de completare a mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner).
1984–1985 – se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), windfang-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial.
2010 – biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența).
2012 – este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul etc. (Pr. Ieronim Iacob).
2013 oct. – se realizează icoana, în mozaic, cu Patronul bisericii situată deasupra ușii de la intrare (opera firmei „Art Georgies” din Iași).
2013 nov. 17 – Sfânta Liturghie solemnă, care marchează aniversarea celor 75 de ani de la săvârșirea primei Liturghii în Bazilica „Sfântul Anton de Padova”. Din cauza stării dezastruoase a străzilor din Peninsulă, nu se poate da fastul cuvenit acestei sărbători aniversare.
Mons. Ieronim Iacob – paroh
