Episodul 19 – Papii Zosimus și Bonifaciu I – se profilează principiul subsidiarității între Stat și Biserică
Zosimus a pontificat puțin, între 417 și 418, dar a lăsat multe probleme controversate urmașului său Bonifaciu I (418-422). Lipsind precizările doctrinare cu privire la păcatul strămoșesc și la rolul harului, Zosimus a dat unele dispoziții disciplinare contestabile. După ce Augustin și episcopii africani au făcut lumină cu privire la aceste probleme, Zosimus și-a revizuit sentințele. El a avut probleme, de ordin administrativ, și cu episcopii Galiei.
Pe fondul acestor animozități, alegerea lui Bonifaciu I a fost contestată de aripa tânără a clerului roman, care ar fi voit un episcop mai tânăr și mai energic. Drept urmare, atât Bonifaciu I cât și contestatarii săi s-au adresat împăratului Honoriu, „… aveți grijă – îi scria Bonifaciu împăratului – ca nici o furtună să nu tulbure liniștea Bisericii”. Honoriu, împărat „de Apus”, cu reședința la Ravenna, a emanat „prima lege de Stat privitor la alegerea papilor”. A început astfel să funcționeze, în Apus, principiul subsidiarității între Stat și Biserică. În Răsărit, Biserica va fi tot mai mult și discreționar subordonată puterii imperiale.
Printre reușitele Papei Bonifaciu I se numără amânarea temporară (până la 14 iulie 421) a transferării Provinciei Iliria sub jurisdicția patriarhatului de Constantinopol. Stră-românii își primeau fluxul misionar din această provincie.
Asociația „Reatium” din Mesoraca (Crotona, Italia), localitatea în care s-a născut Zosimus, conferă anual premiul „Sf. Zosimus I” personalităților care s-au distins în vestirea Evangheliei. Printre laureați se numără Papii Benedict al XVI-lea și Francisc, Cardinalii Scola și Sarah etc., dar și artiști precum Ennio Morricone și Claudia Koll.
Text: Paroh – Mons. Ieronim IACOB
<-- Episodul 18
