Episodul 15 – Papa Damasus – primul mecena, patron al arheologiei sacre și promotor al Scripturii în limba poporului
Cel de-al 37-lea papă al Bisericii a ocupat Scaunul Sfântului Petru între anii 366 și 384. Asemenea multor papi, nici Sfântul Damasus nu a fost scutit de rivalități și animozități calomnioase din partea dușmanilor Bisericii, mai ales a arienilor.
Din timpul pontificatului său datează Crezul niceno-constantinopolitan (hotărât de episcopii Bisericii la Constantinopol, la cel de-al doilea Conciliu Ecumenic, în anul 381), pe care-l mărturisim, catolici și ortodocși, la Sfintele Liturghii din duminici și sărbători.
Damasus a împodobit mormintele martirilor (ex.: Sfânta Agneza, fecioară și martiră) cu epitafuri rimate, săpate pe plăci marmură. Pentru aceasta, el i-a comandat caligrafului Furio Dionisio Filocalo un tip special de scriere. S-au păstrat, integral sau fragmentar, 77 dintre aceste epitafuri, care au devenit izvoare hagiografice și dovezi arheologice de primă mână.
Intuindu-i potențialul intelectual și energia creatoare, Papa Damasus l-a luat în funcția de secretar pe dalmatul Eusebius Sophronius Hieronymus. Cunoscut în lumea ortodoxă ca „fericitul” iar în cea catolică drept „sfântul” Ieronim, acesta a tradus Sfintele Scripturi din ebraică, respectiv din greacă, în latina populară, dând astfel creștinilor occidentali Biblia pe înțelesul lor (Vulgata).
Nu este exclus ca Damasus să fi aflat de martiriul Sfântului Sava Gotul, înecat în râul Buzău în Săptămâna sfântă a anului 372, mai ales că teritoriul diecezei civile a Daciei se afla sub jurisdicția sa. Pentru a-și proteja creștinii încredințați grijii sale, Damasus va crea, în anul 380, Vicariatul Apostolic al Iliricului, cu un reprezentant al său la Tesalonic (astăzi Salonic, în Grecia).
Text: Paroh – Mons. Ieronim IACOB
