Episodul 14 – Liberius (352-366) – un papă surghiunit de împărat, dar „vizitat” de Maica Domnului
Unii istorici se grăbesc să noteze că Liberius este primul papă ne-canonizat. Motivul? Momentul de slăbiciune în care, în exil fiind, a aprobat un document ambiguu ce dădea apă la moară ereticilor arieni, în frunte cu împăratul Constanțiu al II-lea. Acesta, după ce i-a silit pe majoritatea episcopilor din Orient să adere al arianism, s-a străduit din răsputeri să facă același lucru și în Occident. S-a lovit de rezistența Sf. Atanasie cel Mare, episcop de Alexandria și a episcopilor Romei.
Pentru noi, însă, au credibilitate mărturiile sfinților. Astfel, contemporanul Ambroziu, sfântul episcop de Milano, o sfătuia pe sora sa Marcelina să cinstească memoria fericitului Liberius, deoarece a fost un om de o mare sfințenie iar mijlocirea lui dobândește haruri.
La 4 august 352, conform unei pioase și vechi tradiții, Papa Liberius este „vizitat” în vis de către Maica Domnului. Apariția cerească îi cere să construiască o biserică închinată ei pe locul unde, în ziua următoare, avea să găsească ceva ieșit din comun pentru acea dată. A doua zi, colina Esquilin din Roma era acoperită cu zăpadă. Chiar pe stratul proaspăt și imaculat al zăpezii papa Liberius a trasat conturul a ceea ce astăzi, după numeroase prefaceri, este „Santa Maria Maggiore” („Sfânta Maria cea Mare”) numită și „Sfânta Maria a Zăpezii”.
În existența sa multiseculară, Santa Maria Maggiore a devenit un adevărat scrin în care sunt depozitate comori ale artei creștine. Hieratismul mozaicurilor bizantine ca și echilibrul și gloria degajate de operele clasicismului occidental îl fac pe pelerinul sau turistul contemporan să se simt mai aproape de cer…
Astăzi, ca și la începuturile Bisericii, construirea bisericilor (de la capelă la catedrală) stârnește legende și controverse. Cu timpul, harul revărsat asupra locului sacru acoperă miasmele patimilor și slăbiciunilor omenești.
Text: Paroh – Mons. Ieronim IACOB
