Episodul 13 – Papa Iuliu I – Scaunul roman, instanță de apel pentru episcopii Orientului fideli Crezului niceean
Papa Iuliu I a pontificat între anii 337 și 352. A fost o perioadă de luptă pentru apărarea Crezului stabilit la Niceea (în 325) împotriva arienilor. Din păcate, cezarii care i-au urmat lui Constantin (Constanțiu al II-lea și alții) s-au situat mai mult în tabăra ereticilor. În aceste condiții, marii Părinții ai Bisericii precum Atanasie al Alexandriei și Marcel din Ancira, surghiuniți de despoții eretici și-au aflat refugiu și au cerut ajutor Papei Iuliu I.
Epistola pe care pontiful le-a scris-o episcopilor arieni din Orient este elocventă pentru conștiința pe care o avea Episcopul Romei cu privire la rolul și autoritatea sa în Biserică: „Ar fi trebuit să ne scrieți pentru a cere o hotărâre dreaptă. Au nu știți că există o veche uzanță de drept, ca să ni se scrie mai întâi nouă și după aceea să se pronunțe o decizie care să fie conformă cu dreptul?”.
După ce tabăra ariană a boicotat două concilii locale, cel de la Roma din 341 și de la Sardica (astăzi Sofia) din 343, s-a ajuns la prima schismă serioasă între Biserica apuseană și cea răsăriteană. Din fericire, Conciliu din Constantinopol (381) a vindecat-o. Oricum, au fost trasate deja rănile marii separări a creștinătății de la 1054.
Creștinismul, căruia i se impută de către necreștini stigmatele divizării, are în decretul despre ecumenism „Unitatis redintegratio” (21 nov. 1964) al Conciliului Vatican II o adevărată „magna charta” a refacerii unității tuturor celor ce-l urmează pe Cristos.
Text: Paroh – Mons. Ieronim IACOB
