Sfântul Bretanion, episcop de Tomis între anii 360-380
27 ianuarie: Sfântul Bretanion, episcop de Tomis (Constanța) între anii 360-380, memorie obligatorie în ARCB!
La 25 ianuarie, în sărbătoarea „Convertirea Sfântului Apostol Paul”, „Martirologiul roman” menționează în același timp memoria altor 15 sfinți. În poziția a șasea se află menționat Sfântul Bretanion: „Comemorarea Sfântului Bretanion, episcop de Constanța în Sciția, în România de astăzi, care – sub împăratul arian Valens, căruia i s-a opus cu hotărâre – s-a distins printr-o sfințenie admirabilă și zel pentru credința catolică”.
Pentru a putea fi cinstită ca „obligatorie” (notată cu două steluțe în calendarele bisericești), în Arhidieceza Romano-Catolică de București comemorarea Sfântului Bretanion a fost transferată pe 27 ianuarie.
Despre viața și activitatea lui ne-au lăsat informații scriitorii bisericești Sozomen (+ 450) și Teodoret de Cir (+ 458). Bretanion era de origini capadociene și a fost episcop de Tomis (Constanța) între anii 360-380, cu aproximație!
Sozomen vorbeşte despre trecerea împăratului arian Valens (364-378) prin Tomis, în anul 369, la întoarcerea dintr-o expediție la gurile Dunării, împotriva goților. În „Istoria bisericească”, Sozomen afirmă că împăratul a intrat în biserica episcopală din Tomis, cerându-i episcopului Bretanion să adere la comuniunea cu arienii, pe care îi simpatiza, şi să slujească împreună cu aceștia. Bretanion „i-a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 sfinţi Părinţi ai Sinodului de la Niceea [325] împotriva lui Arie, pe care nu le putea încălca”.
Bretanion s-a retras apoi cu credincioşii săi într-o altă biserică din Tomis, lăsându-l pe împărat singur. Mâniindu-se, cezarul a voit să-l exileze, dar apoi a revocat hotărârea, de teamă să nu se răscoale „sciții” din Dacia Pontică.
În încheierea relatării sale, Sozomen îi face episcopului de Tomis acest elogiu: „Iată în ce chip a înfruntat Bretanion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciții înșiși”.
Teodoret, episcop al Cirului, la rândul lui spune: „Iar Bretanion, fiind împodobit cu tot felul de virtuți şi încredințându-i-se sarcina de episcop peste cetățile din toată Sciția, şi-a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat alterarea învățăturilor dreptei credințe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioșilor…”.
Sfântul Bretanion este considerat de unii istorici autorul „Scrisorii Bisericii Goţiei către Biserica din Capadocia…” care a însoţit moaștele Sfântului Sava Gotul – martirizat de goţi la 12 aprilie 372 în apele râului Buzău – cerute de Sfântul Vasile cel Mare în patria sa de origine. El a contribuit, împreună cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la translarea moaștelor Sfântului Martir Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei.
În bazilica „Sfântul Anton de Padova” din Constanța, pe pilastrul din partea dreaptă, la marginea prezbiteriului, se află icoana Sfântului Bretanion, făcută în atelierele „Art Georgies” din Iași. Episcopul Bretanion, îmbrăcat în veșminte de arhiereu, cu mitră și cârjă episcopală, este înfățișat pe treptele catedralei din Tomis ținând piept împăratului Valens, care vrea să aducă în locul sfânt germenii ereziei ariene (adică negarea naturii divine a lui Cristos!
