HISTORIA MAGISTRA VITAE – 2021.01.07 – 2
Pe 7 ianuarie 1954 a murit ÎPS Alexandru Theodor Cisar, arhiepiscop mitropolit de București
Născut la Bucureşti pe data de 21 octombrie 1880, studiază în Seminarul arhiepiscopal din capitală (din toamna anului 1892) şi la Colegiul „De Propaganda Fide” de la Roma (începând cu anul 1899), unde este sfinţit preot la 6 iunie 1903.Întors în ţară, deţine oficiile: secretar al arhiepiscopului Hornstein, prefect de studii la Seminarul diecezan, capelan la „Bărăţia” şi apoi la Craiova. În ianuarie 1918 este numit director al Şcolii „Sfântul Andrei” din Bucureşti, funcţie deţinută până la numirea sa ca de episcop de Iaşi (22 aprilie 1920). La 15 august 1920 este consacrat episcop, în catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti, iar la 22 august este instalat în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. La începutul activităţii sale ca episcop de Iaşi, mons. Cisar redeschide cursurile Seminarului diecezan, întrerupte din cauza războiului. Introduce în Dieceza de Iaşi calendarul gregorian, intrat oficial în vigoare în România doi ani mai târziu. Un eveniment important al activităţii sale este încorporarea în teritoriul Diecezei de Iaşi, în anul 1921, a parohiilor din Basarabia. Dupa retragerea arhiep. Netzhammer de la conducerea Arhidiecezei de Bucuresti, (iulie 1924), episcopul Cisar este transferat la Bucureşti în calitate de administrator diecezan. La 12 decembrie 1924 este numit arhiepiscop de Bucureşti şi administrator apostolic „ad interim” al Episcopiei de Iaşi (pâna la 5 iulie 1925, când este numit episcop de Iaşi mons. Mihai Robu). Obţine dreptul de funcţionare pentru toate şcolile arhiepsicopale şi construieşte actualul palat al Arhiepiscopiei, între anii 1925-1926. Pe 5 iunie 1930 este ridicat la demnitatea de arhiepiscop mitropolit. În perioada interbelică este Senator de drept în Parlamentul ţării.În vara anului 1948 demisionează de la conducerea Arhiepiscopiei şi este numit arhiepiscop titular de Nicopolis. În perioada 1949-1953 i se fixează domiciliu obligatoriu la mănăstirea franciscană din Orăştie. În octombrie 1952 şi iunie 1953, cu aprobare specială din partea statului comunist, se deplasează la Alba-Iulia pentru hirotoniri de preoţi. Spre sfârşitul anului 1953 i se îngăduie întoarcerea la Bucureşti, unde moare la 7 ianuarie 1954 şi este înmormântat în capela „Sf. Ana” a cimitirului Bellu catolic.
