Sfinții Zotic, Atal, Camasie și Filip, martiri de la Niculițel

În Arhidieceza Romano-Catolică de București, la 4 iunie sunt cinstiți Sfinții Zotic, Atal, Camasie și Filip, martiri de la Niculițel, cu titlul de „memorie obligatorie”. Prin ei, Dumnezeu a făcut să strălucească în chip minunat misterul crucii pe aceste meleaguri ale Bisericii „una, sfântă, catolică și apostolică” – după cum mărturisim în Crezul niceno-constantinopolitan. Zotic, Atal, Camasie și Filip sunt amintiți de martirologiile „siriac” și „ieronimian”, alături de alți 25 de martiri.

După nume, se pare că nu erau autohtoni, ci veniți din părțile răsăritene ale imperiului, asemenea sfinților Epictet și Astion, martiri la Halmyris. Relicvele lor au fost descoperite în anul 1971, în urma unor ploi torențiale care au spălat pământul unei ulițe din localitatea Niculițel, jud. Tulcea, aducând la lumină partea superioară a martiryon-ului unde erau așezate. Martiryon-ul sau cripta, clădit din cărămidă prinsă cu mortar, cu dimensiunile de 3,70×3,40 se afla sub altarul unei biserici, ale cărei urme s-au pierdut în timpul invaziilor barbare.

Trupurile martirilor erau așezate într-o raclă din lemn, pe pavimentul de piatră. Pe peretele din stânga intrării, a fost incizată în mortarul crud inscripția: „Martirii lui Hristos”; pe peretele din dreapta stă scris, din nou, cuvântul „martiri” și numele: Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos.Sub această raclă au fost descoperite rămășițele altor martiri ale căror nume nu se cunosc, care au pătimit, probabil, într-o persecuție mai veche. Pe o piatră de calcar se află următoarea inscripție: „Aici și acolo [se află] sângele martirilor”. Arheologii și teologii care s-au ocupat cu aceste descoperiri de la Niculițel n-au putut stabili cu exactitate timpul pătimirii acestor martiri.În lipsa unor „acte martirice”, care ne-a fi dat informații mai precise, se consideră că Zotic, Atal, Camasie și Filip au fost martirizați la Noviodunum (astăzi orașul Isaccea, aflată la 10 km distanță de Niculițel), în cursul persecuției lui Dioclețian (303-304) sau în timpul lui Liciniu (319-324), împărat care a dat mai multe provedimente contrare creștinilor. Trupurile sfinților martiri, au fost aduse de la Noviodunum (Isaccea) și depuse în martiryon-ul din Niculițel.

Este posibil ca la Niculițel să se fi aflat o „fermă” a unui creștin mai înstărit din Noviodunum, un loc mai ferit de furia și impietatea necreștinilor.Unii hagiografi opinează că martirii de la Niculițel ar fi fost soldați și ar fi fost decapitați ca urmare a nesupunerii lor la edictele imperiale care cereau exprimarea loialității față de împărat prin oferirea de jertfe zeilor imperiului. Relicvele sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip se află depuse actualmente la mănăstirea ortodoxă Cocoș, aflată în apropierea de Niculițel. În situl arheologic de la Niculițel a fost amenajat un frumos complex muzeistic.