Sfântul Gheorghe şi dragonul
Iconografie inedită
Între istorie şi legendă
Despre Sfântul Gheorghe se ştie în mod cert doar că a murit ca martir, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuţiei lui Diocleţian. Militar creştin, Gheorghe era originar din Capadocia, dar a săvârşit gestul eroic de „înfrângere a dragonului” în cetatea Silene din Libia. O sinteză a legendelor despre viaţa acestui cavaler al credinţei creştine ne este oferită de Jacopo da Varagine în „Legenda de aur”, operă care stă la baza a nenumărate producţii literare şi mai ales artistice.
In artă, cel mai adesea Gheorghe este reprezentat în postura de cavaler, în timp ce străpunge cu lancea dragonul infernal, salvând-o astfel de la moarte pe fiica împăratului. În opera lui Vittore Carpaccio (Sfântul Gheorghe şi dragonul, 1507,
Veneţia, „Scuola di San Giorgio degli Schiavoni”), Gheorghe capătă de-a dreptul înfăţişarea de protagonist al turnirurile medievale. Dramaticitatea bătăliei este accentuată de câmpul semănat cu oasele şi cadavrele victimelor neputincioase ale bestiei care, ieşind din lac, teroriza cetatea situată în apropiere. Este o reprezentare metaforică a confruntării dintre religia creştină, a cărui protagonist este Gheorghe, şi lumea păgână ce plăteşte un greu tribut superstiţiilor, adesea pline de cruzime, pentru a îmbuna forţele răului.
Paolo Uccello şi „Legenda de aur”
O versiune cu totul inedită a Sfântului Gheorghe ne este oferită de Paolo Uccello (1397-1475), în tabloul Sfântul Gheorghe şi dragonul ce se află la National Gallery din Londra, pictat pe la mijlocul secolului al XV-lea. Iată pasajul din „Legenda de aur” care l-a inspirat pe autor:
„Atunci Gheorghe se urcă pe cal şi făcându-şi semnul crucii se avântă asupra dragonului. Strânse cu putere lancea şi, recomandându-se lui Dumnezeu, răni bestia în mod grav. Aceasta căzu la pământ, iar Gheorghe îi spuse fetei: «Nu-ţi fie teamă, ci leagă-ţi cingătoarea de gâtul dragonului». Ea făcu astfel, iar dragonul începu s-o urmeze blând ca un căţeluş. Văzând-o apropiindu-se astfel de oraş, poporul înmărmurit începu a striga: «Vai nouă, acum vom muri cu toţii!» Dar fericitul Gheorghe le spuse: «Nu vă fie teamă, pentru că Dumnezeu m-a trimis la voi să vă eliberez de acest dragon. Imbrăţişaţi credinţa în Isus Cristos, primiţi botezul şi eu voi ucide monstrul». Atunci regele şi toată populaţia primiră botezul”.
Aşadar, în tabloul lui Uccello, dragonul nu este ucis, ci doar rănit de lancea neînfricatului Gheorghe, şi legat cu cingătoarea prinţesei. Fiara are mai degrabă înfăţişarea unui căţeluş, a cărui gură este căscată nu în semn de ameninţare, ci din cauza durerii. In viziunea artistului, Gheorghe săvârşeşte nu atât un act militar, cât un ritual de exorcizare, în urma căruia puterea malefică a dragonului este înlănţuită.
Figurii imobile a prinţesei, imagine a resemnării păgâne în faţa destinului ineluctabil, i se contrapune dinamismul cavalerului, care simbolizează forţa credinţei creştine. Calul este de culoare albă – simbol al purităţii, condiţie şi garanţie a succesului împotriva forţelor răului. Harnasamentul de culoare roşie anticipă deja libaţia de sânge pe care Gheorghe, cavalerul curajos, va trebui să o plătească pentru statornicia sa în credinţă.
In spatele cavalerului, deasupra pădurii, se ridică norii ameninţători ai furtunii, parcă pentru a arăta că Gheorghe a câştigat doar o bătălie nu şi lupta, căci în întunericul pădurii, loc al capiştelor păgâne, vor trebui purtate multe alte bătălii.
Paolo Uccelo, „Sfântul Gheorghe și dragonul”, tabloul se află la National Gallery din Londra
Sfântul Gheorghe care-mi revine în minte
Când am văzut pentru prima dată acest tablou, mi-am amintit de misiunile populare ţinute în biserica din satul meu, pe când eram copil. Am auzit atunci, de la preotul predicator, că diavolul este asemenea câinelui înlănţuit, ce nu-ţi poate face nici un rău atâta timp cât stai la distanţă de el. Inţeleg acum că chiar dacă te-ai apropiat de cel rău, inconştient sau datorită circumstanţelor haotice ale vieţii, Dumnezeu îţi trimite un sfânt Gheorghe, gata să te salveze. Trebuie doar să-i asculţi şi să-i urmezi îndemnurile.
Text: Pr. Ieronim Iacob
publicat in Actualitatea crestină, aprilie 2009
